Povestea mea = o familie de porumbei

Mă numesc Ciobanu Bogdan şi m-am născut în data de 23 mai 1968 în localitatea Siminicea, judeţul Suceava. Am absolvit liceul de electrotehnică în anul 1986 la colegiul Samuil Isopescu din municipiul Suceava. Sunt căsătorit de la vârsta de 22 de ani şi am o fată Diana care este născută în aceeaşi zi şi aceeaşi lună cu mine,  iar acum este în clasa a 11-a. După ce am terminat armata, în anul 1997 m-am angajat în municipiul Suceava ca operator funcţie ce o deţin şi în momentul actual.

Pentru o scurtă perioda de timp am locuit la bloc dar pentru că pasiunile mele erau apicultura şi columbofilia am renunţat la viaţa de oraş şi m-am stabilit la casa părintească din comună Siminicea care se află la 17 km de municipiul Suceava.
Întotdeauna mi-a plăcut să mă implic în lucruri dificile aşa că am ales ca pasiuni albinele,    dar mai ales porumbeii.

Albinele m-au fascinat mereu şi am încercat să înţeleg sistemul lor de organizare, modul lor de a supravieţui, calitatea fiecărui individ din stup să-şi facă treaba cum trebuie acolo unde este, iar porumbeii pentru că fac lucruri miraculoase cum ar fi străbaterea unei distanţe foarte mari într-o singură zi .

Pasiunea pentru porumbei am moştenit-o de la tatăl meu, aşa că m-am născut cu porumbei acasă.. de fapt la mine în sat la fiecare a două case erau porumbei.

Înainte oamenii creşteau porumbei mai ales pentru puii lor pe care-i tăiau pentru mâncare. Porumbeii zburau la câmp să se hrănească şi se formau stoluri imense în câmpurile unde era mazăre.

Îmi aduc aminte că în fiecare zi când mă întorceam de la şcoala gimazială făceam câte 2 ore pentru că la fiecare casă care avea porumbei mă uităm prin găurile de la gard să văd comportamentul lor.

Primii porumbei voiajori i-am cumpărat în anul 1991 de la un columbofil foarte bun la acea dată  Buzincu Radu care avea porumbei aduşi de la Stănucă Vasile de la Tulcea.

În acelaşi an m-am căsătorit şi îmi aduc aminte că domnul doctor Bilius ne-a invitat pe mine şi soţia mea să-i vizităm crescătoria şi ne-a făcut cadou de nuntă un pui din cei mai buni porumbei pe care-i avea atunci, care erau campionii judeţului la fond.

Din acea femelă în anul următor am reprodus pe 342 308-92 F care am numit-o “ Prima “ care a fost cea mai bună femelă la categoria fond în expoziţia naţională de la Sibiu din 1994.

Aş vrea să specific că la primul concurs de fond la care am participat şi anume Varşovia 630 km şi am luat locurile 1 şi 2 la pasăre ( pe locul 3 fiind profesorul Vasiliu) şi loc 1 la crescători .

Despre rezultatele mele aş putea spune că am avut noroc pentru că am reuşit să obţin cam tot ceea ce-şi doreşte orice columbofil, la nivel de judeţ am câştigat tot ce se putea câştiga începând de la viteză până la maraton.

De-a lungul carierei am ocupat peste 50 de locuri 1 atât la etape cât şi ca norme, iar la nivel naţional am fost de două ori campion şi am ocupat toate locurile de la 1 la 10.

Aş vrea să specific că nu am contabilizat decât primele 10 locuri atât la nivel de zonă cât şi naţional pentru că eu pe oricare clasament nu mă uit decât pe prima pagină .

Încă de la început mi-a plăcut să studiez şi să acumulez foarte multe informaţii legate de pasiunile care mă fascinează aşa că ceea ce mi-a atras atenţia atunci este faptul că erau multe linii de porumbei că exemplu (Dordin, Fabry, Delbar, Van Bruaene, etc) şi mi-am zis în sinea mea oare eu aş putea să fac linia mea de porumbei şi anume linia Ciobanu Bogdan?

Hmm.. sună frumos si în toată activitatea mea am ţinut cont de această idee şi nu m-am abătut de la ea ..

Pentru a-ţi îndeplini acest vis în primul rând trebuie să descoperi un anume porumbel, de excepţie, care să zboare bine, dar să şi transmită bine caracterele de campion urmaşilor lui. Pentru asta am citit că trebuie să lucrezi mult în consancvinitate să faci mari eforturi de împerechere, să faci selecţie foarte mare.

Primul porumbel important care a necesitat consancvinizare a fost o femelă de excepţie şi anume 029133-95 pe care am botezat-o “Bătrâna“.

Să ştiţi că un porumbel care participă la zboruri şi ajunge să îmbătrânescă şi să rămână în crescătorie este o valoare.

Această pasăre era reprodusă dintr-un porumbel ceh pripăşit de la zboruri şi o femelă care era cumpărată din Botoşani 100% Vasiliu şi anume 50 % Hektor Desmet şi 50 % Fabry (porumbei foarte buni).

“Bătrâna” a fost o pasăre care a zburat două catastrofe şi anume cele două etape de Gdansk Naţionale pe care le-a şi clasat, iar în zona Moldovei erau foarte puţine păsări care au supravieţuit după acele catastrofe.

Una din cauze a fost că încă de atunci, se experimenta lansarea în miezul zilei când temperatura este foarte ridicată şi păsările se orientează mai greu faţă de lansările de dimineaţă.
 Această femelă am împerecheat-o cu mai mulţi masculi, iar produsii i-am zburat foarte tare pentru a putea depista adevăratele valori.

O cuplare reuşită s-a dovedit a fi cu un mascul reprodus din doi porumbei de Joules Rijkaert din care s-a născut ”Paga” -134112-98, care a zburat foarte bine atât în Polonia cât şi în Ukraina, peste 15 etape de fond şi maraton reuşind să ocupe locuri bune la maraton palmares. “Paga“ este mama Pagului 161925-2001 care a fost un zburător de exceptie reuşind să ocupe loc 1 Vinita Ukraina pe maşină, de asemenea a fost şi loc 2 la categoria fond clasând şi etape de Krasnodon 1000 de km .

PAGA 134 112-2008 LOCUL 4 MARATON PALMARES MARE ZBURAT. STRĂBUNICA LUI “104”

“ PAGA” 134112-98 ŞI CU FIUL EI “PAGUL” 161925-2001
MARI ZBURĂTORI ŞI REPRODUCĂTORI

“ PERLA ’’390 690-2003 F FIICA DIN ‘‘PAGUL’’
LOCUL 8 NAŢIONAL MARATON
LOCUL 4 SEMINATIONAL KRASNODON 1000KM

La rândul lui “Pagul” este tatăl “Perlei“ 390 690-03, o maratonistă pur sânge pe ruta Ukraina totalizând 46 de puncte la maraton cu loc 4 seminaţional Krasnodon 1000 de km ocupând în final loc 8 Naţional maraton.

Această femelă ”Perla” a fost împerecheată cu fiul ei şi s-au reprodus două serii de pui, care au rămas la matcă atât la mine cât şi la câţiva prieteni de-ai mei, iar unii dintre ei au reprodus mari zburători de maraton.

Mi-a plăcut întotdeauna să împerechez pe campionii cu fii sau cu părinţii lor, să adun şi să ţin valoarea cât mai compact, asta este calea cea mai sigură spre succes.

Cu cât încrucişezi cu atât diluezi şi după mai mulţi ani te trezeşti că din acei campioni nu ai reprodus nimic bun.

Unii crescători evită să lucreze porumbeii în incesturi şi consancvinitate mare preferând să încrucişeze campionii lor, iar rezultatul poate fi bun doar parţial reproducând câţiva porumbei buni zburători, poate de-a cursul vieţii, dar când acel porumbel îmbătrâneşte şi nu mai reproduce, crescătorul respectiv devine începător el căutând să descopere alt porumbel care este greu de găsit din încrucişări, iar declinul este aproape.

De asta există columbofili care după 30 sau 40 de ani de carieră sunt cumpărători de porumbei şi asta se datorează tocmai la ce spuneam anterior.

Unii crescători se descurajează repede de păsările lor dacă într-un an clasările lor sunt mai slabe şi imediat aduc pui din alţi porumbei care s-au evidenţiat în anul respectiv în zona lor .

Asta este una din marile greşeli ce poate să facă un columbofil, adică să-şi piardă încrederea în porumbeii proprii.

Sunt sezoane când treaba nu merge cum am vrea noi din diverse cauze şi sosirile favoriţilor sunt târzii în comparaţie cu păsările colegilor noştri de pasiune iar atunci nu trebuie să ne supărăm pe porumbei că şi cum aceştia nu ar avea valoare, ci mai degrabă să vedem o altă cauza legată de sănătate sau de formă sportive, medicaţie, management defectuos etc.

Dacă vedem că cursierii revin târziu de la concursuri şi se refac relativ greu mai bine ne oprim decât să continuăm pentru că riscăm să pierdem păsările.
O pauză de câteva săptămâni poate să facă miracole, iar dacă la următoarea angajare nu se vede o schimbare radicală atunci sezonul este compromis şi nu avem decât să aşteptăm anul următor.

Revenind la masculii cu care a fost împerecheată ”Bătrâna”, albastrul 96132-91 “Catrisul” a fost unul dintre cei care şi-au lăsat amprenta în crescătorie.

Acest mascul a fost reprodus din doi porumbei de la Stanuca Vasile din Tulcea fiind jumătate Catrisse şi jumătate Stichelbaut, tatăl sau fiind direct din 23119-86 şi 520 pe 86, care au fost campionii României la fond. Acest mascul 96132-91 a fost zburat peste 20 de etape de fond şi maraton şi era un porumbel care nu făcea clasări în faţă decât la catastrofe, iar la etapele cu vreme bună era de mijlocul clasamentului.

Din acest cuplu s-a născut “558-98”Albastru, care la matcă a făcut minuni şi toţi descendeţii din el au zburat foarte bine .

558-98 a fost împerecheat cu mama lui adică cu ”Bătrâna” şi a reprodus pe “Incest 47”-2002 Albastru, care l-a scos pe “Ghebosu”, adică pe tatăl “Frumusicai” 210109-06 şi a altor porumbei foarte buni.

“ FRUMUŞICA" 210109-06 LOC 1 MARATON PALMARES 2007-2008

Dintre toţi masculii cu care a fost cuplată merită evidenţiat împerecherea cu 046590-01, un mascul adus de la prietenul Gabi Nour care era fiu din originali şi era reprodus dintr-o femelă de la Jake van den Weghen şi un mascul de la Emiel Denisse, care era jumătate Van Bruaene şi jumătate Stihelbaut din linia lui lui Tee.

Din această combinaţie am reprodus un mascul şi anume 221 107-02 care a ocupat de două ori loc 1 pe maşină în ani diferiţi.

După aceste reuşite mi-am dat seama că acest porumbel are valoare foarte mare şi atunci am hotărât să-l împerechez cu mama lui, adică cu ”Bătrâna” unde am scos mai mulţi pui.
Unul dintre ei s-a dovedit a fi un reproducător mare şi anume cel pe care l-am inelat cu inel Belg. care a reprodus mai multe valori printre care şi pe 210 104-06.

Mama lui “104” era o femelă guţă care era reprodusă dintr-un mascul Roşu, care avea sânge Vasiliu, dar avea şi sânge dintr-o femelă adusă de la Moga Nicolae din Sebeş, reprodusă dintr-un porumbel olimpic la fond, care avea un tată olimpic şi un bunic olimpic, deci 3 generaţii de olimpici la categoria fond, aşa cum era pe vremea aceea.

De asemenea bunica lui ”104” şi anume femela 221 198-02 era reprodusă din doi semi-frati pe “ Bătrâna” şi anume din “Paga” care avea sânge Vasiliu şi a zburat multe maratoane şi Albastru 558-98 un porumbel cu sânge Stanuca Vasile din linia Stichelbaut şi Catrisse.

Despre “210 104-06” M pot spune cu siguranţă că va rămâne în istorie, pentru că are un palmares de invidiat. A zburat 6 ani inclusiv anul naşterii, a făcut normă la demifond pui, a zburat în direcţia sud, până la Vama Veche (numai 5 pui au reuşit să facă normă la demifond în acel an dintre care 2 erau din crescătoria mea), a făcut normă la maraton palmares 4 ani consecutivi (2008-2009-2010-2011).

La nivel de judeţ a fost campion la general, la fond palmares, la maraton palmares, iar la nivel naţional a fost campion naţional maraton palmares 3 ani (2009-2010-2011), de asemenea a fost loc 5 naţional maraton palmares 2 ani (2008-2009).

Ca reproducător “Regele 104“ şi-a lăsat amprenta asupra descendenţilor nenumăraţi urmaşi ocupând locuri fruntaşe în campionatele judeţene şi naţionale.

Ca exemplu aş putea da pe 635 999-2009 M, care este fiul lui şi a ocupat loc 1 naţional la categoria fond palmares tineret (2008-2008), un porumbel care a făcut un record, anume clasarea a 8 etape de fond şi maraton până la vârstă de un an (3 etape că pui şi 5 că yarling) unde a ocupat loc 1 semi-national Gdansk yarlingi, o etapă deosebit de grea cu căldură mare şi cu vânt din faţă, loc 4 naţional fond pui, la vârstă de doi ani a fost loc 7 categoria maraton palmares.

Un alt exemplu ar putea fi porumbelul 240 523-08 M “ Razboinicu”, un zburător deosebit care a zburat încă de la vârsta de un an la etape de distanţă lungă ocupând loc 1 yarlingi Suwalki 750 de km, loc 2 Suwalki, la 2 ani a clasat 3 catastrofe şi anume Koronowa, Berlin 1050 km, Slupsk 1000 de km fiind printre puţinii porumbei din Moldova care ar fi îndeplinit baremul la categoria maraton extreme.
La 3 ani a continuat ca şi tatăl său să zboare maratoane şi a făcut normă la maraton palmares 3 ani (2010-2011-2012) ocupând la Expoziţia Naţională de la Târgu Mureş loc 11 naţional, deasemenea a făcut şi categoria Rekord, loc 3 asociaţia Suceava .

Tot “Războinicu” a reprodus pe 222750-2012 F care a ocupat loc 12 Naţional maraton pui o categorie cu risc maxim .

RAZBOINICU 240523-08 LOC 9 NAŢIONAL PALMARES 3 ANI MARATON (2010-2011-2012)EXPO TÂRGU MUREŞ

Un alt fiu din Rege care merită evidenţiat ar fi 433 301-2010 M care a zburat foarte bine deoarece la expoziţia naţională de la Piatra Neamţ a ocupat loc 5 naţional la categoria demifond pui, de asemenea a făcut şi categoria fond pui, zburând nişte etape deosebit de grele.

O altă fiica din 210104 care a făcut normă la maraton pui este 215 303-2012 F, care a zburat două etape de 850 de km la o vârstă atât de fragedă.

Cea mai mare bucurie care am avut-o referitor la linia lui ”Regele 104” a fost în anii 2012 şi 2013 când asociaţia Suceava au organizat împreună cu judeţele Moldovei de nord o categorie aparte şi anume maraton pui, pentru că la astfel de zboruri trebuie să ai păsări deosebit de puternice şi de o mare valoare.

În 2012 am început la prima etapă de 850 de km cu 13 pui din care am clasat 9 şi s-au întors acasă toţi 13, iar la a doua etapă am băgat pe cei 9 şi au clasat 6 care au făcut şi normă la maraton pui toţi puii find descendenţii lui 104.

În 2013 s-a încercat din nou efectuarea acestei categorii cu risc maxim de dificultate dar din păcate am asistat la cea mai mare catastrofă din istoria columbofiliei române, pentru că la startul primei etape Eblag 850 de km s-au aliniat circa 1850 de pui iar în 6 zile de concurs s-au întors doar 9 pui.

Aş putea să spun că pentru mine a fost o mare bucurie că la o astfel de nenorocire am ocupat un loc 9 cu un pui direct din regele 104 cuplat cu o nepoata de-a lui 222 750 care şi ea a reuşit să claseze 2 etape de 850 de km că pui cu un an în urmă.

La această etapă am angajat 21 de pui şi s-au întors 4 dintre care 2 erau direct din 104 şi 2 erau nepoţi de-ai lui după cum urmează primul a sosit a 6-a zi, al 2-lea şi al 3-lea s-au întors după două săptămâni în aceeaşi zi, iar al 4–lea după 3 săptămâni fără coadă. Toţi au avut la picior stiker-ul şi senzorul de concurs ceea ce înseamnă că nu s-au dat prinşi şi nu au intrat în alte voliere.

Direct din rege am angajat 4 pui reproduşi cu 4 femele diferite, doi au fost cu nepoatele lui care au şi venit acasă (doi au fost cu 2 femele străine) care s-au pierdut, iar ceilalţi doi erau nepoţi. De asemenea au mai venit doi pui şi la alţi doi crescători fiind tot nepoţi de-ai lui 104.

M-am bucurat pentru că după cum spun toţi că la astfel de etape grele se vede caracterul porumbeilor de maraton, de învingător şi făcând comparaţie cu colegii mei care majoritatea au fost pe zero, mie mi-a dat încă o dovadă că am muncit bine şi că trebuie să continui să lucrez în acest mod.

Mulţi crescători din alte părţi ale ţării sau dintre cei care nu au angajat pui la maraton zic că nu trebuia să îndrăznim să facem astfel de etape criminale, că trebuie să facem ca ei, adică să stăm acasă să aşteptăm 3 sau 4 ani că porumbeii să se maturizeze si dupa aceea sa-i pierdem.

Ei sunt foarte îngrijoraţi de puii noştrii, de banii noştrii, de faptul că nu vom avea viitor şi că ei vor fi campioni iar noi vom intra în declin.

La aceştia le spun că se înşeală amarnic, pentru că idea lor de plafonare nu intră în calendarul speciei umane, iar recordurile sunt făcute să fie depăşite, iar noi trebuie să îndrăznim să încercăm să facem mai mult.

Că… de exemplu categoria fond pui, care a devenit o banalitate pentru noi, iar dacă organizatorii au fi fost mai experimentaţi şi nu ar fi lansat puiuţi pe o vreme atât de potrivnică cum a fost, sunt sigur că şi în anul 2013 ar fi fost un nou succes.

Revin şi încerc să împărtăşesc din trăirile mele şi celorlalţi columbofili, unii mai avansaţi dar în special celor tineri , care încă nu au cunoscut cu adevărat ce înseamnă bucuria maximă în această pasiune, pentru că plăcerea în sportul columbofil este să aştepţi porumbeii de la zbor şi să priveşti cum cresc puii, iar restul este numai muncă .

O astfel de sosire îţi aduce o oarecare trăire şi împlinire, mai mare ca şi când ai avea cu 5 minute înaintea unui coleg la o altă etapă, iar bucuria care mi-o aduce zilnic când intru în compartimentul de matcă şi văd aceşti pui şi ştiu ce ispravă au făcut, că au supravieţuit doar câţiva indivizi din toată maşina, mă linişteşte şi mă împlineşte.

Niciodată nu i-aş da pe aceştia care au venit pe ceilalţi care s-au pierdut sau pe încă o sută de alţii, iar astfel de zboruri mă fac să-i găsesc pe aceea dintre ceilalţi.

Îmi aduc aminte când am organizat prima dată categoria fond pui pentru că eu am fost unul dintre cei care am insistat mult să încercăm să facem câţiva pui cu normă la fond şi am încercat să conving pe mulţi colegi să angajeze pui la fond, am avut tot cam aceleaşi senimente, adică mai întâi neplăcute dar la urmă foarte frumoase.

Eram la a treia etapă de fond iar primele decimase cam 70 la % din totalul efectiv de păsări . Vremea era total neprielnică pentru un început de octombrie lansatorul polonez din Varşovia nu voia să lanseze păsările pe motiv că vremea era foarte rece şi plouă mărunt ca o burniţă ce prevesteşte ninsoarea.
Totuşi Filip Vladi care era şofer delegat îl convinge pe polon să facă lansarea pentru că nu se întrevedea vreme mai bună în viitor, ci dimpotrivă. Se lansează puii dar polonul scrie mare pe procesul verbal 7 grade Celsius.

A două zi toţi am aşteptat poate, poate va veni ceva, dar se face ora 12 şi nimic...

Îl sun pe doctorul Bilius care ştiu că este cel mai experimentat columbofil, că a organizat zeci de concursuri şi-l întreb dacă crede că ar putea să vină ceva pe o astfel de vreme şi răspunsul a fost unul negativ.
Atunci m-am simţit cu adevărat rău, vinovat faţă de colegii mei, pe care i-am îndemnat să angajeze, chiar unii m-au sunat şi mi -au reproşat că pentru un moft de-al meu s-au pierdut toţi puii.
M-am retras în casă şi m-am băgat în pat foarte deprimat şi deodată sună telefonul foarte insistent.

Era doctorul Ţurcanu de la Botoşani, care mă întreabă ce fac şi eu zic că sunt în casă în pat, după care el îmi reproşează “tu stai şi dormi şi puii vin de la Varşovia“?

În acel moment am avut o bucurie imensă, starea mea a trecut în câteva secunde de la agonie la extaz şi mi-am luat căciula şi nici nu ştiu când am ajuns în pod, afară ploua non stop.

Stăteam şi mă uităm la porumbeii care erau acasă şi mă gândeam, cât sunt de norocoşi faţă de cei care îi îmbarcasem, dar începeam iarăşi să intru în deznădejde pentru că timpul se scurgea greu şi îmi pierdeam încrederea că o să vină ceva, dar…. deodată văd un porumbel pe poliţa afară şi mă gândeam că deja delirez şi am vedenii. Simţeam cum îmi creşte tensiunea, adrenalina era la maxim !!

Era o trăire magică pentru că era chiar puiul care avea două fonduri clasate înainte şi stătea foarte bine în clasamente 633999-2008.

A intrat, l-am marcat şi deodată mă sună Filip Vladi care se întorcea de la Varşovia şi care a intrat pe teritoriul României şi îmi spune să nu aştept că nu vine nimic, că ştergătoarele de la parbrizul de la maşină au mers încontinuu .
Zic... cum să nu vină?... că doar a venit deja unu şi atunci el a zis că dacă a sosit, atunci ăla este super pasăre şi dreptate a avut că acel porumbel a ajuns campion naţional un an mai târziu clasând ca yarling 2 etape de fond şi 3 maratoane, el fiind un pui direct din “104” cu “Frumuşica”.

O femelă bună zburătoare a fost şi 560 103-2009 care a zburat că yarling 2 maratoane foarte grele ocupând loc 6 Slupsk 1000 km, loc 6 Elblag 860 km, în final ocupând loc 2 naţional categoria maraton tineret cu 7 puncte penalizare.

560 103-2009  LOCUL 2 NATIONAL MARATON TINERET 7 PUNCTE

O altă pasăre de excepţie a fost şi “Perla” 390 690-03 F zburată pe ruta Ukraina unde a ocupat un loc 4 semi-naţional Krasnodon 1000 km, ocupând un loc 8 naţional maraton.

Cea mai bună femelă zburătoare şi reproducătoare a fost fără îndoială Frumuşica 210 109-2006, care s-a clasat pe loc 1 la categoria maraton palmares (şase etape de maraton clasate în doi ani) pe asociaţia Suceava dar şi pe toată zona Moldovei la vârstă de 2 ani, adică a făcut normă la maraton la vârstă de un an şi apoi la doi ani pentru că este foarte important, pentru că mulţi campioni spun că nu trebuie să forţăm porumbeii la un an pentru că după aceea respectivii porumbei nu mai fac nimic.

Nu este adevărat şi o spun asta din propria experienţă , deorece toţi campionii mei au zburat foarte multe zboruri încă de pui, apoi la un an toate etapele respectiv 2 fonduri şi 3 maratoane.

Sfătuiesc pe toţi columbofilii care vor să-şi facă porumbei de maraton să zboare porumbeii dur încă de la vârstă de pui, apoi ca yarlingi să facă toate maratoanele şi după aceea să reproducă din cei care au rămas.

Într-adevăr vor rămâne puţini , dar aceştia vor avea o calitate superioară şi să fiţi siguri că din porumbei zburaţi ve- ţi reproduce porumbei care vor zbura.

Pentru cei începători care nu ştiu să “citesca printre rânduri" pot să le spun că trebuie să se uite la acei crescătorii care zboară porumbei şi la vârstă de un an, deoarece păsările tinere care execută zboruri grele sunt valoroase.

Există columbofili foarte şmecheri, chiar meseriaşi aş putea zice care au răbdare foarte mare cu “ciocârlanii” lor şi aşteaptă să se maturizeze, după care aşteaptă să intre în formă, le mai dau ceva să tragă pe nas, le mai bagă în adăpătoare una altă şi fac rezultate, iar la palmares nu mai auzi de ei invocând diferite motive.

Păsările care nu fac palmares pentru mine nu sunt valoroase exceptând unele dintre ele care nu mai pot efectua zboruri din anumite motive bine întemeiate.

Aceştia trebuie evitaţi şi recomand să se orienteze spre crescătorii care fac palmaresuri şi după cum vorbeam mai înainte către cei care zboară porumbeii “criminal”, către crescătoriile mici cu un număr mic de exemplare, cu o matcă relativ cu puţine cupluri şi dacă se poate către acei oameni care lucrează în consancvinitate şi care au o familie de porumbei.

Recomand tinerilor să încerce să aducă porumbei din zonele care sunt specializate pe fond maraton, unde densitatea de campioni naţionali este cea mai mare, adică mai bine zis unde există concurenţă foarte mare pentru că acolo se vor găsi porumbei valoroşi.

Campionii naţionali nu sunt întotdeauna cei mai buni porumbei din ţară, depinde de zona în care zbori, de concurenţă şi de mulţi alţi factori dar un lucru este foarte sigur : dacă eşti bun cu adevărat îţi va veni rândul să fii campion naţional, iar porumbeii care fac palmares 3,4 ani sunt cu adevărat foarte valoroşi!

V-am relatat în mare modul cum am lucrat anumiţi porumbei, care au fost buni zburători şi efortul meu de a încerca să obţin maxim din anumiţi indivizi cu potenţial.

În mare parte cred că am reuşit dar am făcut multe greşeli de care îmi dau seama acum şi este foarte târziu, de asta încerc să-i învăţ pe toţi cei care îmi cer anumite sfaturi, dar foarte mulţi merg pe cai greşite din neştiinţă de cauză şi din anumite orgolii pe care le au...

Am urmărit pe cei cărora le-am dat porumbei să facă performanţă, iar dacă anumiţi porumbei nu au dat satisfacţie, le-am dat alţii cadou până când aceştia au făcut rezultate foarte bune.

Referitor la modul de lucru din prezent, el este foarte simplu: totul se învârte în jurul “regelui 104”.

El se împerechează cu 8,10 femele pe an de obicei cu nepoatele lui obţinute din fiul sau campionul naţional ” 999”, din “Razboinicu” şi din ceilalţi fii ai lui care sunt la matcă, de asemenea cele mai bune fiice zburătoare sunt împerecheate cu el şi se fac incesturi oprindu-se la prasilă doar ce arată foarte bine la mână.

Din aceste cupluri se mai dau pui la prieteni şi se urmăresc cum zboară, iar din cei mai buni zburători se aduc înapoi şi se reintroduce în circuit.

Am dorit să nu introduc nimic nou o perioada mare de timp şi să încerc să lucrez numai în familie dar am observant că produsii obţinuţi devin un pic mai sensibili mai ales la boli şi că parcă ar avea o scădere de vitalitate.

Am mai observat că păsările consancvine date la alţii care au fost încrucişate au dat zburători foarte mari.

În ultimul timp am introdus câte una, două păsări pe an numai din campioni naţionali la palmares şi anume pe o fiica din campionul naţional al doctorului Bilius la maraton palmares.

Am avut ocazia şi şansa că cea mai bună femelă de maraton din România până la ora actuală să fie din judeţul Suceava şi anume ”Cuca lui Niţă” 216 103-2006, crescător Niţă Mihai din Fălticeni şi să pot efectua această cuplare dintre campionul naţional palmares 3 ani (2009-2010-2011) adică 210 104-2006 cu campioană naţională palmares 3 ani (2010-2011-2012) adică 216103-2006 şi am reprodus mai multe serii de pui.

De asemenea l-am împerecheat şi pe “ Razboinicu” cu cuca 216 103-2006 şi toţi aceşti produşi au rămas la matcă şi deja au dat produşi de excepţie atât la mine cât şi la alţi crescători.

Pentru a continua ameliorarea familiei de porumbei Ciobanu Bogdan am căutat să găsesc în România porumbei care să fie şi campioni naţionali la palmares (pentru că doar asta mă interesează, dacă nu are palmares pentru mine acel porumbel nu este interesant, recidivist cum îmi place să le spun) dar să fie şi nişte păsări rapide pentru că concurenţa la FCPR este cea mai mare şi în ziua de astăzi cu 3 locuri de 1 nu eşti sigur că poţi deveni campion naţional.

Spun că mă interesează doar păsările care fac palmares 2 sau 3 ani pentru că experienţa m-a învăţat că ele sunt cele mai valoroase.

Un porumbel poate să facă un sezon de excepţie şi să obţină locuri fruntaşe într-un sezon chiar dacă nu are valoare mare, doar pentru că se poate află într-o mare formă sau beneficiind de anumite avantaje, cum ar fi vânt din spate sau numai etape cu soare, sau beneficiind de instalarea într -un stol fruntaş şi prinzând un culoar bun, sau beneficiind de anumite substanţe ajutătoare date de crescător înainte de angajare etc.

Dacă porumbelul face palmares atunci el va prinde şi etape mai grele că de exemplu cu vânt din faţă sau ploi pe tot traseul sau deviaţii magnetice iar dacă porumbelul a beneficiat de anumite substanţe cu un an înainte atunci el va fi afectat şi nu va mai face faţă în anul următor.

Deci, într-un cuvânt cei care nu fac palmares nu mă interesează pentru că am avut mulţi porumbei care au luat locuri fruntaşe chiar locuri 1 pe maşină şi după ceea s-au pierdut.

Vorbind despre porumbei cu palmares am introdus o femelă din masculul 73009-06 lui Titi Purcaru care a făcut loc 1 naţional palmares 3 ani şi care a câştigat în fiecare an câte o cupa naţională, el concurând într-o zonă deosebit de grea şi anume Prahova, care are 1500 de membri şi care execută concursuri peste munte.

Această femelă cu seria 272594-2011 este incest din acest super-campion împerecheat cu mama lui care a fost o super-zburatoare pentru că a zburat 10 ani consecutiv iar la varsta de 10 ani a făcut normă la AS maraton clasând trei etape de Bruno de 850 de km fiecare.

Rezultatele au venit imediat pentru că dacă reproduci din valori nu poţi să scoţi decât valori astfel împercheată cu regele o fiică a zburat şi a făcut normă la fond pui, iar împercheată cu un fiu din rege cu “cuca lui Niţă” am reprodus o femelă care a luat loc 9 naţional maraton pui.

Un mascul care m-a impresionat este campionul naţional al prietenului meu Burcă Ionuţ din Arad “Summer Night” care a câştigat loc 1 naţional AS maraton, iar al doilea an a câştigat loc 1 naţional AS maraton palmares.

Patru femele din “rege” au fost trimise la Arad pentru a fi încrucişate cu dublu campion national ”Summer Night“ printre care trei femele incest, iar una “Prinţesa“ era reprodusă din ”104” cu “cuca lui Niţă”, deci fiica din doi campioni naţionali la maraton palmares 3 ani care va fi încrucişată cu alt campion la AS maraton palmares.

Mai mulţi pui rezultaţi din aceaste super-încrucişări au fost trimişi la Suceava pentru a fi testaţi în zboruri grele, adică fond pui şi maraton pui.

Atât eu cât şi Burcă Ionuţ suntem curioşi ce specimene s-au născut din 3 campioni naţionali la maraton palmares iar rezultatul este unul deosebit pentru că la etapă de Yaroslaw 1 de 400 de km o etapă deosebită de grea unde viteza primilor sosiţi a fost de sub 1000 de m pe minut, loc 2 pe maşină a fost ocupat de 042022 o femelă reprodusă din acest cuplu adică ”Summer” cu “Prinţesa”.

Această femelă a fost introdusă şi la următoarea etapă de fond după care a fost trecută la matcă pentru a fi împercheată cu bunicul ei “regele 104”.

Fraţi de-a ei au fost zburaţi şi de către Ionuţ şi au venit foarte bine iar ca o remarcă am putea spune că păsările născute din campioni nu dezmint, că un proverb românesc

“ce iese din pisică şoareci prinde”.

Cel mai frumos lucru în columbofilie este să aştepţi porumbeii de la zbor şi să observi cum cresc puii, de aceea îmi plac toate concursurile dar dau importantă doar la fond şi maraton.

Există o mare diferenţa între porumbeii de fond şi cei de maraton.

Campionatele naţionale la categoria fond sunt câştigate de porumbei de demifond care se confundă mai bine cu cei de fond.

Porumbeii de maraton sunt unici, sunt diferiţi de toţi pentru că trebuie să îndeplinească mai multe calităţi iar un campion trebuie să fie un porumbel complet fără defect.

În primul rând un maratonist adevărat trebuie să arate impecabil la mâna , mărimea nu contează pentru că am văzut campioni de toate mărimile dar o condiţie de baza este să fie echilibrat, adică dacă este mai mare trebuie să fie uşor, dacă este mai mic trebuie să aibă o musculatura peste medie.

Părerea mea că porumbelul de maraton ideal este de mărime medie cu o musculatură foarte dezvoltată, elastică, să nu cântărească nimic, aripile să nu fie prea lungi şi nici prea late , aripa foarte bine aerisită cu ultimile 3 pene aerisite, cu tijele penelor subţiri ca să fie uşoare .

Aripa este foarte importantă deorece este arma de atac ca şi greutatea porumbelului dealtfel.

Un porumbel greu va fi întotdeauna un vitezist sau un generalist bun pentru că el trebuie să dea des din aripi, ca să nu cadă jos prinzînd astfel viteză prin aer dar în acelaşi timp va şi obosi mai repede.

Un porumbel uşor nu va fi bun la viteză deorece nu va putea zbura rapid, este exact ca şi cum ai da cu piciorul într-un balon de aer, el nu se va duce mai departe decât o minge care este mai grea, dar va fi bun la maraton pentru că nu va trebui să dea foarte des din aripi şi va obosi mai greu.

Nu mă interesează culoarea la porumbei şi nici cum arată ochiul pentru că am văzut campioni cu ochi diferiţi.

Ca o remarcă aş vrea să spun că în ultimul timp am observat că majoritatea puilor mei au început să iasă cu ochi alb cu toate că “104” are un ochi roşu cu un cerc portocaliu lângă pupila chiar dacă a fost împerecheat cu nepoatele lui sau cu fiicele lui care au culoarea ochilor exact ca a lui. Majoritatea descendenţilor au ieşit cu ochiul alb.

Performanţele realizate în sportul columbofil sunt strict legate de anumiţi factori esenţiali cum ar fi rasă casă, masă şi aş mai adauga şi timpul afectat acestui fenomen, acesta din urmă putând înclină balanţă decisiv în obţinerea de rezultate deosebite.

Mai pe înţelesul tuturor cu cât te ocupi mai mult de porumbei tăi cu atât vei obţine rezultate mai mari , cu cât vei neglija mai mult această activitate cu atât picajul va fi mai rapid... câteodată iremediabil dacă intervin anumite boli care deşi tratate ulterior ele vor lăsa urme adânci în revenirea la un anumit standard care să-ţi permită să ataci podiumurile judeţene sau naţionale.

Cei care vor fi columbofili 365 de zile pe an vor avea cele mai mari şanse să obţină rezultate deosebite aşa că sfătuiesc pe oricine să-şi analizeze timpul pe care este dispus să-l aloce pentru acest frumos hobby şi să crească un anumit număr de porumbei pe care să-l poată îngriji foarte bine.

Din această cauză eu nu pot să cresc mulţi porumbei deorece timpul meu este limitat pentru că trebuie să merg la serviciu mă ocup şi de albinărit care este a doua pasiune.

La matcă am 10 perechi dar reproduc mai mult din 3 ,4 masculi iar la lotul de zbor am 4 compartimente cu câte 6 boxe, deci dacă facem socoteală 20 de bucăţi la matcă plus 48 de porumbei la zbor fac 68 de porumbei în total deci cam acesta ste numărul de porumbei care se găseşte în fiecare primăvară la mine în crescătorie şi este o regulă pe care încerc să o respect an de an.

Voliera mea este destul de spaţioasă pentru numărul de porumbei care-l populează, lotul de zbor la etaj în trei compartimente iar matca la nivelul solului cu o volieră din plasa de 3 pe 5 m unde porumbeii pot să iasă afară să stea la soare.

De asemenea mai am un compariment de 6 boxe la parter pentru porumbeii tardivi care vor fi zburaţi şi ei şi un compartimnt de pui la etaj.

Nu am grătare pe jos iar curăţenia se face odată pe săptămână, iar la etaj accesul se face dintr -un compartiment în altul renunţând la hol deorece am considerat că este mai bine că acest spaţiu să fie ocupat de porumbei că să aibă confort mai ridicat.

În cei peste 20 de ani de columbofilie am zburat porumbeii în toate direcţiile şi anume în Turcia, Ukraina, Rusia , Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Grecia.

Acasă am o harta a Europei pe care am trasat câte o linie de la crescătoria mea şi până la localităţile de unde au fost lansaţi porumbeii.

Aş vrea să va spun că este plină de linii mai ales din Polonia şi ca o remarcă pot să spun că în fiecare an s-au schimbat localităţile de lansare.
Pot să dau o explicaţie pentru acest fenomen deorece cred că este una din marile greşeli ce se fac în sportul columbofil.

În orice campionat cei care câştigă trofee sunt mai puţini în comparaţie cu cei care nu fac performanţă şi atunci această mare masă de oameni cred în sinea lor că una din cauzele eşecului lor este că localitatea de unde se lansează porumbeii crează unele coluare favorabile pentru unii campioni şi atunci decid să le schimbe crezând că noile localităţi poate vor deveni coluare favorabile pentru ei.

Nimic mai fals, iar părerea mea în legătură cu această problemă este că de câte ori s-a schimbat ruta de zbor rezultatele au fost dezastruoase.

Nu este bine să schimbi prea multe lucruri în activitatea columbofilă, toate schimbările care se impun trebuie făcute treptat.

Cel mai corect este să tragi o linie de la centru zonei din care se zboară şi până la localitatea cea mai lungă urmând a se folosi localităţi de lansare din apropierea acestei linii.

Porumbeii astfel vor pleca foarte bine de la locul de lansare ei memorând pe parcursul etapelor anumite locuri sau obiecte impunătoare ceea ce le da curaj să înainteze spre casă.
Nu este bine să-i stresăm mereu schimbându-le direcţia de zbor ei fiind nevoiţi să facă cercuri mari de recunoaştere pierzând mult timp.

În judeţul în care îmi desfăşor activitatea primele zboruri trebuiesc făcute peste munte deorece ne situăm lângă graniţa cu Ukraina şi nu avem distanţa necesară să efectuăm programul de antrenament şi zborurile de viteză care sunt necesare pentru cei ce vor să abordeze categoria general.

Aşa că toţi pormbeii încep voiajul cu lansări de peste Carpaţii răsăriteni iar despre zborrile efectuate peste munţi pot să spun că sunt dificile dar în acelaşi timp sunt folositoare.

În decursul vremii am observat că porumbeii cu caracter slab nu trec muntele, ei fiind fricoşi se întorc şi se duc în ardeal şi acolo rămân, dar porumbeii buni se ridică şi vin grămadă acasă.

Toţi campionii mei de la fond şi maraton au zburat continuu peste munte cu rezultate foarte bune.

Mulţi crescători nu mai abordează aceste zboruri, tocmai din cauza acestor pierderi mari dar sunt convins că greşesc pentru că acei porumbei se vor pierde în alte momente delicate a altor voiaje, aşa că mai bine scăpăm de fricoşi din prima decât să mai lungim şederea lor în crescătorie.

În legătură cu antrenamentele porumbeilor pot să spun că nu sunt adeptul că să fac multe etape înainte de concurs, întotdeauna mi-am dorit să-mi creez o familie de porumbei puternică fără ca eu să intervin prea mult aşa că fac 3 antrenamente de câte 40 km înainte de primul concurs de peste munte care este de obicei la Sighet 185 km după care porumbeii mei vor participa după cum urmează :

Păsările care nu au experienţă de zbor cum ar fi tardivii şi yarlingii sau porumbeii de 2 ani care nu au prea zburat vor participa la toate etapele efectuate de asociaţie iar unii dintre ei vor fi angajaţi şi la un maraton.

Porumbeii care au experienţă de zbor vor începe voiajul mai târziu adică la ultimul demifond de 380 km după care vor zbura 2 fonduri şi 3 maratoane, iar păsările care sunt de maraton vor veni din ce în ce mai bine, iar între maratoane nu fac nici un antrenament deorece cred că ei zboară destul la etape şi prefer să-i odihnesc iar o zi de odihnă înseamnă foarte mult.

Ca metodă de joc eu folosesc doar naturalul dar sunt covins că văduvia este de 10 ori mai bună .

Eu nu am timpul şi nici instalaţiile necesare că să practic o columbofilie modern aşa că îi las de capul lor.

Toţi hrănesc câte 2 pui în prima serie şi socot că porumbeii care nu sunt în stare să crească 2 pui puternici trebuie înlăturaţi, vreau să spun că opresc pui şi din zburători iar după fiecare maraton îi las să se ouă, cam 10 zile porumbeii se fugarsc la cuib, fac sex de 5 ,6 ori pe zi ceea ce la văduvie nu se întâmplă, dar asta este, aşa m-am învăţat aşa le fac, aşa îmi vin.

După terminarea zborurilor fac alte cuplări şi anume cel mai bun zburatorcu cea mai bună şi îmi opresc pui.

Toată viaţa am umblat să fac selecţie, nu performanţă şi de asta i-am angajat în cele mai grele condiţii am lăsat să hrănească câte 2 pui pentru a putea identifica pe cei mai buni indivizi din care să reproducă ulterior pentru că … dacă aş fi dorit să fac performanţă aş fi menajat porumbeii i-aş fi lăsat să îmbătrânească i-aş fi jucat la văduvie, gelozie că să pot scoate maxim din ei.

Legat de năpârlire am observat că porumbeii care hrănesc pui mai târziu în toamnă năpârlesc mai târziu ultima pană dar, ei vor începe în anul următor năpârlirea mai târziu ceea ce este un lucru benefic.

De obicei porumbeii aruncă prima pană odată cu depunerea celei de-a două perechi de ouă doar dacă au hrănit pui în prealabil aşa că iarăşi un atuu pentru cei care practică văduvia.

Nu am nici o problemă cu năpârlirea timpurie deorece după cum am spus mai sus eu las să hrănească câte un pui târziu în toamnă şi ei vor începe năpârlirea mai târziu, de asemenea nu dau nici un fel de vitamine sau alte feluri de medicamente ajutătoare care ar grăbi procesul de năpârlire.

Problemele legate de medicaţie este una sensibilă şi trebuie tratată special, pentru că un columbofil bun trebuie să fie şi un doctor bun pentru că în domeniul medicinei veterinare s-au făcut destule lucruri bune dar nu îndeajuns că să ne putem baza ca-n occident pe un consult de specialitate de către organe abilitate specializate strict pe porumbei, astfel că noi trebuie să ghicim de multe ori bolile porumbeilor noştri.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştim cu porumbei bolnavi nu o să putem să ajungem campioni niciodată , dar nici cu porumbei sănătoşi, datorită medicamentelor.

Campionii nu se îmbolnăvesc, ei sunt acei porumbei viguroşi, puternici, care chiar de stau între păsări bolnave de ei nu se prinde boala, sunt imuni la boli.

Aceştia trebuie promovaţi nu acei care arată bine la mână numai după tratamente după care se pleoştesc.

În trecut aveam probleme mari cu tricomonoza pentru că tratăm cu medicamente destinate pentru această boală.

De 4 ani nu am mai tratat porumbeii pentru tricomonoză şi vreau să spun că nu mai am probleme cu această boală, în schimb mi-a apărut una dintre cele mai cumplite boli şi anume salmoneloza .

În timpul sezonului cu maturii la cei mai buni zburători după prima etapă de maraton au apărut umflături la aripi şi a trebuit să intervin cu antibiotice.

Niciodată nu am tratat preventiv porumbeii mei cu antibiotice pentru că nu au fost problem, dar începând din acest an tratez în perioada sezonului rece 15 zile consecutiv cu parastop concomitent cu o dezinfecţie generală riguroasă a crescătoriei mai întâi cu brenerul legat la o butelie după care cu un dezifectant chimic tip formol sau altele.

 Dacă se îmbolnăvesc anumiţi indivizi în timpul anului îi dau deoparte într-o boxă separată şi este tratat individual cu spectam injectabil după cap 0,5 ml dimineaţă şi seară timp de 5 zile sau cu amoxiciclina pentru copii de 250 şi porumbeii se vor vindeca cu siguranţă .

Vaccinez puii pentru paramixoviroza cu paramixovacol de 2 ori prima dată cu 3 zile înainte de înţărcare iar când vaccinez tura cealaltă de pui le fac încă o dată şi la prima serie.

În luna ianuarie după ce porumbeii termină de năpârlit se face deparazitarea cu rombendazol super sau helmigal cu rapel întotdeauna după 10 zile.

Judeţul în care îmi desfăşor activitatea Suceava este “răsfăţat” în materie legat de hrană porumbeilor pentru că există doi crescători Tănasă Ionuţ şi Gagea Ionuţ care aduc cea mai bună mâncare de porumbei care există pe piaţă la ora această la un preţ foarte bun.

Iarna porumbeii mănâncă orz pe săturate după care le dau porumb, din când în când câte o mâna de floarea soarelui.

În primăvară odată puşi la pereche se face o nouă hrană care va fi dată până după primul maraton şi anume mâncare la sac de la crescătorii de mai sus menţionaţi la care mai adaug 10 % grâu şi 20 % porumb 10 % orz, iar după primul maraton le dau doar mâncare la sac Turbo plus 10% porumb.

Am considerat că este bine să vii încontinuu cu ceva nou în funcţie de efortul şi uzură depusă de porumbei.

La matcă când ies puii le dau mâncare la sac specială pentru reproducţie tot de la sursă menţionată plus 10% crupe de porumb.

Mi -a plăcut şi îmi place să citesc tot ce este legat de porumbei şi respect pe toţi aceia care au muncit să facă unele cărţi cumar fi : Metodele Campionilor de către Laurenţiu Fulga sau cele scrise de Tunduc Marius dar îmi aduc aminte de primele interviuri scrise atunci după revoluţie de către domnul Ioan Cărmăzan luate la anumiţi crescători mari din Belgia care m-au impresionat.

Acum interviurile video sunt cele mai bune surse de cunoaştere şi învăţare pentru că ele de obicei sunt luate la campioni actuali sau mai bine zis aşa ar trebui să se întâmple, dar dintre toate sursele cred că internetul rămâne cea mai bună… doar că columbofilii ar trebui să ştie să aleagă informatiile corecte sau mai bine zis ar trebui să ştie să “citească printre rânduri“ pentru că nu întotdeauna ceea ce este promovat în exces pe anumite site-uri reprezintă şi valoarea cea mai mare.

Cred că sportul columbofil în România a cunoscut un progres foarte mare în comparaţie cu celelalte sporturi care sunt finanţate de la bugetul naţional.

Făcând comparaţie cu celelalte ţări unde columbofilia practicată de tineri este într-un regres total, la noi numărul columbofililor tineri este foarte mare.

Sunt convins că în România sunt porumbei cel puţin la fel de buni că şi în occident, poate chiar mai buni ţinând cont de condiţiile în care se desfăşoară concursurile, de sistemul de întreţinere care cuprinde casă, masă, medicamentaţie, timp petrecut în mijlocul porumbeilor care este net în favoarea celorlalţi.

Am zis că sunt porumbei poate chiar mai buni, dar nu sunt încă rase sau linii, şuşe create deoarece pentru a crea cu succes o linie de porumbei îţi trebuie cel puţin 20 de ani de lucru sau poate chiar o viaţă cu toate că şi în ţări că Belgia sau Olanda greu mai găseşti crescătorii în care să se practice consancvinizarile excesive pentru a păstra anumite linii pure ci mai degrabă se folosesc încrucişări pentru a putea scoate mai uşor locuri de 1 în concursuri care aduc imediat vânzările şi bani mulţi.

Despre actuală conducere a sportului columbofil în care îmi desfăşor activitatea am o părere foarte bună pentru că eu am o experienţă mare şi pot să fac comparaţie.

S-au făcut alegeri democratice, s-a ales o echipă tânără cu mentalităţi noi, care ştiu să asculte pe oricare, s-au făcut regulamente foarte bune cât mai echitabile şi cred că avem un campionat foarte puternic şi echilibrat unde dacă ai păsări de calitate şi munceşti mai mult decât alţii, ai toate şansele să te afirmi.

Bineînţeles că nimeni nu va putea să mulţumească pe toată lumea dar eu cred că suntem pe linia cea mai dreaptă şi dacă reuşim să ne menţinem direcţia să nu derapăm vom putea să ne bucurăm de anumite rezultate deosebite.

Dacă ar fi vorba să vorbesc despre supărări aş vrea să spun că cea mai mare insatisfacţie s-a întâmplat în anul 2002, când preşedinte era domnul Moldovan Florin care a anulat concursul Krasnodon semi-national numai pentru COLUMBOFILII DIN SUCEAVA.

Motivele nu le ştiu nici până în ziua de azi...

Acest concurs a fost anulat în momentul când se făcea catalogul naţional, iar Suceava avea la categoria maraton palmares crescători :
Loc 1 Ciobanu Bogdan
Loc 2 Tertes Mihai
Loc 3 Filip Vladi
De asemenea la pasăre maraton loc 1 Trufin Valentin.
Am vrut să specific această mare nedreptate care mi s-a întâmplat pentru că rezultatele erau muncite cu vârf şi îndesat.

La acest rezultat a trebuit să fac echipe un an în Polonia care cuprindea catastrofa de la Gdansk şi un an în Ukraina cu etape catastrofale ce s-au soldat cu pierderi mari deoarece era primul an când testăm o nouă rută, culminând cu un Krasnodon 1000 km foarte greu.

Am vrut atunci să abandonez sportul columbofil dar iubesc prea mult porumbeii şi am avut mulţi prieteni care m-au încurajat, să trec peste asta.