Prezentare

Ma numesc Ciobanu Bogdan am varsta de 44 de ani locuiesc in satul Grigoresti, comuna Siminicea, la o distanta de 15 km de orasul Suceava si am ca pasiuni columbofilia si apicultura.

Inca de mic copil am indragit porumbeii.
Aveam porumbei de curte, guţani cum se mai spune, care zburau afara si iarna deorece nu erau uli.
Acum stau inchisi din septembrie pana in aprilie.

Cele mai mari suparari le am din cauza acestor pasari rapitoare care de-a lungul timpului s-au hranit cu nenumarati campioni si pasari zburatoare foarte bune iar de pui nu mai vorbesc, sute.

Locuiesc la 200 de m de padure care se intinde pe cateva mii de ha, o zona ecologica pentru om, as putea spune, dar un habitat prielnic uliului porumbar.
Cel mai tare ataca incepand cu prima decada a lunii mai si pana la sfarsitul lunii iunie, cand isi inţarca puii.

In anul 2008 s-a defrişat o porţiune de padure unde era un brad uscat cu un cuib de uliu.
Avea cuibul construit ca la barza, şi am scotocit printre crengi, am adunat peste 60 de cleme de concurs din cauciuc si vreo 15 inele.
Asa ca multi cursieri de-ai nostri care nu se mai intorc acasa poposesc in guşile ulilor si puii acestora.

Primii pui de porumbei voiajori mi i-am procurat in anul 1991, vreo 30 la numar, de la Buzincu Radu si toti erau descendenti din porumbeii adusi de el, de la Stanuca Vasile din Tulcea.
Tot in acelasi an am mai achizitionat niste pui de la dl dr.Bilius Mircea.

Un an mai tarziu asociatia columbofila Suceava organizeaza un plan de zbor peste munţii Carpaţii rasariteni, unde particip cu toţi porumbeii.
Mi-aduc aminte si acum ce dezamagit am fost dupa zboruri, pentru că favoriţii mei au uitat să se mai intoarca acasa, iar eu stateam nedumerit şi ma intrebam: oare de ce ?

In anul 1991 in toamna cumpar un porumbel ceh prins de la concursuri care statea inchis de trei ani şi nu voia sa se imperecheze.
Il mai ţin eu inchis vreo 6 luni incercand sa-l impereche ,dar degeaba. Hotarasc să eliberez porumbelul.
Intr-o dimineaţă pleacă cehul meu si bun dus . Se intoarce dupa doua saptamani si incepe sa cante.
Era obosit tare. Nu-mi venea sa cred, eram stupefiat.... isi alege o boxa îi fura femela altuia, o porumbiţă care mi-a facut-o cadou dl Dr. Bilius Mircea ca dar de nunta. Era o porumbita bălţată direct din porumbelul 2424 campionul judeţului mai mulţi ani la rând.

Din această combinaţie se naşte o femela 342308-92 care i-am pus numele "PRIMA”, deorece in anul 1994 ea a participat la concursurile de fond si a devenit :
- prima mea norma la categoria fond
- prima pasăre la categoria fond pe asociaţie din acel an cu 59 puncte
- prima pasăre suceveană cu punctaj sub 100 de puncte
- prima femelă de fond a României, inaintea ei clasându-se 5 masculi la expozitia din Sibiu
- prima pasăre din Suceava care s-a clasat in primii 10 naţional la categoria fond

Daca deţii astfel de porumbei, sportul columbofil ţi se pare usor.

Am vândut acea femelă cu o suma frumuşică la acea dată crezând ca voi scoate campioni pe bandă rulantă, dar timpul m-a adus cu picioarele pe pamânt si mi-a demonstrat ca porumbeii buni sunt foarte rari, precum perlele iar dacă dintr-o familie de porumbei se nasc mai mulţi porumbei buni, atunci ea este nepreţuită si nu trebuie să cautăm în altă parte.

Sunt sute, mii de columbofili care nu au cunoscut gustul succesului au ani multi de columbofilie şi muncesc cu aceeaşi ardoare ca la inceput fiind convinşi ca vor da peste astfel de păsări, şi-i vor scoate din anonimat.

Acest mascul ceh l-am imperecheat cu mai multe femele, dar cea mai buna cuplare s-a dovedit a fi cu o femela trestie din 1994 cumparată de la Văcăreanu Dan din Botoşani care era reprodusă din doi porumbei originali de la prof.Vasiliu Mihai si era Hektor Desmet si Fabry.
Din această combinaţie am reprodus-o pe Batrana 029133-95, care a zburat bine la două catastrofe de la Gdansk ocupand loc 2 pe asociaţie la palmares Gdansk.

Această femelă a fost cea mai bună pasăre de prăsila pe care am avut-o care a dat produşi de excepţie cu foarte mulţi parteneri cu care s-a imperecheat.

Pentru prietenii mei columbofili acest cuvânt BATRÂNA, era un cuvânt supărător, deranjant, stresant iar in momentul in care am vândut-o la unii li s-a luat o piatră de pe inimă.



Deci la baza porumbeilor mei stă această femelă plus un mascul 96132-91 albastru, care era scos din doi porumbei aduşi de Buzincu Radu de la Stănucă Vasile din Tulcea si era jumătate Stichelbaut din celebri 23119-84 campion naţional la fond si 520-86 si jumătate Catrisse.

De asemenea un alt porumbel care şi-a lăsat amprenta asupra descendenţilor este masculul 320530-88 de Joules Rijkaert, fiu din originali Fakir+Bariolata de la profesorul Vasiliu Mihai din Botoşani.

In anul 2001 introduc un mascul cu seria 046590-01 de la Gaby Nour care este frate cu loc 1 Krasnodon 1000 de km seminaţional si este scos dintr-o femela originală Van der Wegen plus un mascul de la Emiel Denisse care era jumătate Van Bruaenne si jumatate Denisse pe linia lui Tee.

Aceşti trei masculi au fost imperecheaţi de mai multe ori cu “Batrâna” iar produşii au fost zburaţi puternic, cei care s-au afirmat au fost folosiţi la reproducţie.

Am făcut mai multe incesturi din “Batrăna” cu puii ei şi au fost câţiva care au transmis puternic caractere de mari zburatori.

Am lucrat foarte consangvin aceşti porumbei şi am observat ca vin bine de la zbor produşii lor atât la mine cât şi la alţi columbofili la care le-am dat porumbei.

In ultimul timp am mai introdus o femelă de la prietenul meu ing. Rădulescu Mihai din Dâmboviţa care este de linie Van-Bruaenne reprodusă din doi fii de originali Van Bruaene aduşi de dl Cărmăzan Ioan din Bucureşti.



Crescatoria mea este compusă din trei compartimente la etaj, de câte 2 m lăţime si 5 m lungime pentru zburăori si un compartiment de 2m lăţime si 5m lungime pt. pui tot la etaj.
Mai am un compartiment la parter de 2m lăţime pe 4m lungime pentru rezervă iar la matcă am un compartiment de 2m lăţime pe 4m lungime cu volieră din plasă afară de 3m pe 4m unde pot iesi sa stea afară la soare.

Aş vrea să specific că am spaţiu mare pt. numarul de porumbei pe care il deţin . Numărul maxim de porumbei care populeaza crescatoria pe timp de iarnă este de 70 de bucăţi.

La matcă am maxim 5 perechi dar scot pui mai ales din cei mai buni zburatori.
Până încep zborurile scot cam trei perechi de ouă din cei mai buni cursieri care le transfer la tardivi să crească puii.

Scot cam 40 de pui care zboara toate zborurile toamna si sunt opriţi pt. iarna numai cei care arată foarte bine la mână, care prin croială lor arată că au calităţi deosebite să poată să zboare distanţe mari.

Obişnuiesc sa imperechez după sezonul de zboruri pe cei care au zburat cel mai bine în anul respectiv, cel mai bun cu cea mai buna şi să fac incesturi numai pe vârfuri.



Mai nou, asociaţia din care fac parte organizează cu puii zboruri de fond, 3 la nr. 2x 570 km, 1x 670 km.
Toţi puii trebuie să zboare acest program iar la vârsta de un an zboară tot programul şi anume 1x 570km, 2x 750km, 2x 870km, 1x 920 km(planul de zbor pe anul 2009).

Vreau să vă spun din experienţa ca cei care sunt buni la mana fac toate zborurile şi nu se simt obosiţi niciodată, iar cei care nu au cu ce… vin atât de obosiţi de le trebuie o lună să se refacă.

Deci porumbeii de maraton trebuie să arate intr-un fel ca să poată să zboare distanţe lungi iar voinţa, simţul de orientare sunt şi ele importante.

Nu introduc la zbor porumbeii care nu s-au refacut in totalitate care sunt bolnavi ,cei care isi pierd condiţia fizică din anumite motive şi cei care îmi dau seama că nu au sansă.

Porumbeii mei sunt jucaţi la natural, sunt imperecheaţi în martie şi cresc câte doi pui înaintea zborurilor după care ei sunt lăsaţi sa clocească şi sunt zburaţi pe oua, care cred că este cea mai bună poziţie.

Văduvia este foarte bună doar pentru o etapă sau două dar cand ai de zburat 2 etape de fond si 3 etape de maraton in 12 săptamâni, atunci trebuie să foloseşti ambele metode mai ales dacă nu ai instalaţii pentru acest lucru.

Pentru zborurile de mare distanţă nu trebuie să ai porumbeii nervoşi, excitaţi, ci mai degrabă calmi.
Acei nervosi vor face una-două etape in faţă, după care ei îşi vor pierde condiţia iar dacă crescătorul nu va interveni, atunci chiar se vor pierde.



Uitati-vă câţi porumbei sunt cu două etape bune si nu au mai reuşit să o facă pe a treia sau dacă au facut-o au acumulat puncte foarte multe si columbofilii sunt dezămagiţi.

Este vina crescătorilor de fapt încep văduvia degrabă, nu au nici instalaţii bune, hrănesc puternic încă de la inceput, dau vitamine, excită porumbeii tare si atunci ei intră în forma la început după care cad fizic dar mai ales psihic.

În columbofilie rezultatele bune se datorează in proporţie de: 60%crescătorului, 30%porumbeilor, 10%noroc.

Zborurile cu puii se desfăşoara astfel:

Se începe antrenamentul cu toţi care au cel puţin 2 pene năpârlite .Se fac 2-3 antrenamente la 20-30 km ,lansare in stol întotdeauna ,după care zboară programul asociaţiei şi anume : 3 etape de 180 km, 2 etape de 350km, 2 etape de 570km, 1 etapă de 670km(planul de zbor pe anul 2009).

Ruta de zbor in ultimi ani a fost Polonia si sper să o păstram mai mulţi ani la rand deoarece pană acum am zburat in toate direcţiile şi am năucit porumbeii aceştia.

Se zboara de exemplu o anumită rută.
Totdeauna columbofilii care nu au rezultate spun că sunt dezavantajaţi pe acea rută din anumite cauze si sunt mulţi dintre aceştia, iar în anul următor votează schimbarea direcţiei de zbor, şi tot aşa şi tot aşa, am tot schimbat ruta şi în fiecare an, iar columbofilii respectivi sunt tot nemultumiti.

De fiecare dată când am schimbat ruta de zbor in primul an au venit mai greu porumbeii de aceea ar trebui să facem si noi ca belgienii, sau olandezii şi să zburam aceeaşi rută mai mulţi ani si dacă s-ar putea chiar aceleaşi localitaţi.

Cu toate acestea vreau să specific ca în orice direcţie s-a zburat ,concursuri naţionale, seminaţionale, zonale, porumbeii si crescătorii din zona in care imi desfăşor activitatea au avut rezultate dintre cele mai bune:

Loc 1 la 2 etape de Gdansk national zboruri pe directia nord
Loc 1 la 2 etape Krasnodon seminational zboruri pe directia est
Loc 4 la concursul Atena national ,distanta mai mare cu 300 de km
Loc 1 Izmit in Turcia de asemenea distanta mult mai mare.

Nu sunt de acord cu clasamentele pe centre cum se practica acum iar clasamentul national nu este edificator in ceea ce priveste valoarea.

Loc 1 national nu poate sa fie nici pe departe si cel mai valoros.
Daca esti intr-un centru de 20 de crescatori si strangi de la acestia 250 de porumbei dintre care poti sa bagi tu vreo 150 imediat iesi campion national si exista grupari mai mari cu crescatori mult mai multi mai echilibrati valoric unde este foarte greu sa faci puncte putine.

Am dat exemplu acesta deorece multi columbofili nu cunosc acest lucru.
Ei au obiceiul sa intrebe ce loc ai pe tara iar daca nu te numeri in primii trei inseamna ca nu ai valoare si esti slab.



Asa ca spun ca cel mai important lucru este sa fi locul 1 intre columbofilii din asociatia din care faci parte sau in gruparea cu care faci concursuri si ai sansa sa te intreci direct cu ei, pe urma sa speri si la nivel national.

Dar si aici intervin multe nemultumiri pentru ca locul 1 este numai unu si toti il vrem si daca vedem ca nu prea avem sanse atunci hai sa mai facem o grupare sa aderam la alta federatie ca doar e democratie si facem ce vrem, zburam cat vrem ,cu cine vrem.

Si daca tot vorbesc despre suparari, as vrea sa spun ca cea mai mare insatisfactie s-a intamplat in anul 2002 cand presedinte era domnul Moldovan Florin care a anulat concursul Krasnodon, seminational, numai pentru COLUMBOFILII DIN SUCEAVA, motivele nu le stiu nici pana in ziua de azi.

Acest concurs a fost anulat in momentul când se facea catalogul naţional, iar Suceava avea la categoria maraton palmares crescatori (2001-2002):
Loc 1 Ciobanu Bogdan
Loc 2 Terteş Mihai
Loc 3 Filip Vladi
De asemenea la pasăre maraton tineret loc 1 Trufin Valentin.

Am vrut să specific această mare nedreptate care ni s-a întamplat noua celor de la Suceava, mai ales ca rezultatele erau muncite cu vârf si indesat.

La acest rezultat a trebuit să fac echipe un an in Polonia care cuprindea catastrofa de la Gdansk si un an in Ukraina cu etape catastrofale ce s-au soldat cu pierderi mari deoarece era primul an când testam o nouă rută, culminând cu un Krasnodon 1000 km foarte greu.

Am vrut atunci sa abandonez sportul columbofil dar iubesc prea mult porumbeii şi am avut mulţi prieteni care m-au încurajat, să trec peste asta.

La fel, îmi pare rău că asociaţia columbofilă Suceava este impărţită in trei iar asociatia Botoşani este şi ea imparţită in două pentru că împreună am totaliza cel puţin 600 de membri si toţi sunt zburători de fond si maraton, ce am putea aduna la prima etapă de fond 10.000 de porumbei.

In ceea ce priveste tratamentul porumbeilor eu cred că este una dintre cele mai importante operaţiuni care un columbofil trebuie să ştie să-l facă, când să-l facă, cât să-l facă.

Aici experienţa are un rol important pentru dacă te iei după firmele care vând produse ar trebui să le dai medicamente cât sa tratezi un elefant iar dacă te iei după altii ar trebui sa nu le dai nimic.

Eu zic că performante columbofile fară tratamente bine făcute şi la momentul oportun nu se pot face.

Tare bine ar fi şi la noi dacă ar fi veterinari specializati in porumbei pe care să-i chemi şi să recolteze probe, să facă analize complexe, după care să prescrie tratamente precise şi să ne scutească pe noi de a face tratamente după ureche.

Tricomonoza este boala care trebuie tratată cel mai des pentru că apare mereu şi dacă nu este stopată, duce la sosiri târzii de la concursuri.

In perioada primei clociri fac un tratament de 5 zile la tot lotul după care porumbeii care participă la zboruri sunt trataţi dupa fiecare zbor de fond timp de 2-3 zile, incepând cu a doua zi de la sosire şi de fiecare dată cu alt medicament.

In ziua sosirii si a doua zi de le dau doar electroliti iar in a cincea zi vitamine în apă.



La porumbeii de matcă tratez timp de 3-4 zile la fiecare clocire.
Nu dau antibiotice la porumbei decât la cei care au nevoie si nu obişnuiesc să tratez cu antibiotice in apă tot efectivul de porumbei.

Cei care se îmbolnăvesc sau slăbesc îi dau deoparte si îi tratez individual cu spectam injectabil care cred că este cel mai bun medicament posibil pentru porumbei.

In luna ianuarie trebuie tratat pentru viermi si repetat după zece zile.

In nici un caz nu trebuie făcut tratament pentru viermi in perioada de năpârlire deoarece pană care este in creştere va fi afectată si va creşte defectuos.

Despre hranirea porumbeilor se poate vorbi in felul urmator :
In perioada de repaos mancare uşoara şi anume orz, grau, porumb, iar în timpul zborurilor mancare tip sport din comert, iar în perioada marii năpârliri trebuie dat mâncare deosebit de consistentă .

Exista acum in comerţ mancare de buna calitate de la diferite firme, numai bani să ai…

In ceea ce priveşte concursurile preferate se intelege din ce am scris mai sus că prefer concursurile de maraton, care mi se par speciale, dar asta nu înseamnă că minimalizez celelalte categorii.

Am jucat toate categoriile si pot să spun cu certitudine că toate sunt grele.
Am tratat toate etapele cu aceeaşi atentie iar când mi-au venit porumbeii bine m-am bucurat la fel, fie că a fost 100 km, fie că a fost 1000 km.

Loc 1 este dificil de luat la toate.
În anul 2006 din cauza gripei aviare nu s-a putut organiza concursuri de fond şi maraton şi a trebuit să zburam numai în ţara unde am avut rezultate foarte bune şi la categoriile viteza, demifond, general, iar în expoziţia nationala am participat cu 11 porumbei.

Am avut mulţi porumbei care s-au clasat in primii 10 atât la 100km cat si la 1000 de km.

Respect pe toţi crescătorii care au rezultate bune indiferent de categorie, pe cei care muncesc pentru dezvoltarea sportului columbofil, pe cei care au umblat pe la porţile străinilor şi au adus material genetic de calitate în ţara.

Dacă vrei să fii respectat pentru ceea ce faci mai întai de toate trebuie sa respecţi tu pe altii.

Pentru cei care se apuca de acest frumos sport eu le-aş recomanda urmatoarele:

-trebuie să ştie încă de la început că rezultatele se obţin foarte greu ;
-este o pasiune foarte costisitoare, în ceea ce priveşte banii, dar şi timpul acordat;
-să aibă rabdare mare şi încredere în ceea ce fac;
-să nu abandoneze nici odată o muncă începută;
-incă de la început să nu umble cu jumătăţi de măsură;
-să se hotărască de la început la ce categorie vrea să participe;
-să meargă toamna la marii crescători şi să cumpere pui tardivi sau ouă pentru că au mai mari sanse decât în restul anului;
-să cumpere porumbei la început de la un singur crescător care are porumbei puţini şi zboară constant bine mai mulţi ani ;
-să incerce să cumpere porumbei din vârfuri chiar dacă preţul este de zece ori mai mare;
-trebuie să studieze publicaţii columbofile, şi să se documenteze mereu în acest sens;
-să întrebe de cei mai buni şi să ştie că mereu au de învăţat
-să facă consangvinizare pe porumbei numai între cei care zboară de excepţie şi nu pe linii sau rase;
-să nu-i intereseze pedigreele decât dupa ce aceştia ajung campioni;
- să ştie ca pedigreele nu zboara ci porumbeii;
- să înveţe să trateze corect porumbeii fiind convinşi că fară acest lucru nu ai cum să faci performanţă;
-să aibă incredere în crescătorii de la care cumpără porumbei şi să ţină legatura cu aceştia mereu.

Consider că lucrarea porumbeilor în consangvinitate strânsă incesturile făcute numai pe valori mari şi oprirea numai a produselor care arată exemplar la mână sunt cheia durabilităţii în columbofilie.

Altfel sportul columbofil ar fi uşor: cumperi doi campioni şi ar trebui să scoţi numai campioni.



In concluzie, aş vrea să spun că sunt mulţumit de porumbeii pe care îi am. Zbor cu ei de 20 ani, sunt aceiaşi şi mi-au adus numeroase satisfacţii atat mie cât şi multor crescători la care le-am dat.

Dacă starea sanătaţii îmi va permite sper să ameliorez continu această familie şi s-o dezvolt mai tare ..
Este o pasiune care implică timp, rabdare, perseverenţa, investiţii materiale, dar mai ales spirituale.

Dacă reuşeşti să depaşeşti insuccesele, frustările, rezultatele vor apărea după măsura efortului şi sufletului pus.
Vă las şi pe voi să trageţi concluziile de rigoare, dar din punctul meu de vedere columbofilia e o pasiune ce merită si aduce satisfactii din plin.

Cu acest prilej aş vrea să evidenţiez caţiva crescători pe care îi cunosc şi pe care îi respect pentru tot ce-au facut pentru sportul columbofil romanesc.

Acestia sunt: Bilius Mircea,Terteş Mihai,Filip Vladi, Ujeniuc Liviu,Tanasă Ionut, Costea Vasile, Nita Mihai, Manoila Vasile,Vasiliu Mihai,Ţurcanu Mihai, Iurieti Relu, Nour Gabi, Urzica Costel, Andreca Vasile, Sfarghiu Liviu, Titi Purcaru, Buţucanu Ştefan, Cobzaru Daniel, Moise Dinu, Stan Mircea,Cabau Florian, Roman Claudiu, Rădulescu Mihai,Bibi Ştefănescu,Tunduc Marius.